Is the EU budget progressive, regressive or proportional?

Progressive.
51% (46 votes)
Regressive.
2% (2 votes)
Proportional.
47% (42 votes)
Total votes: 90

Comments

Bugetul U.E este finantat din surse care includ un proncent din venitul national brut al ficarui stat membru.Bugetul anual al Uniunii Euroopene se ridica de regula la cateva miliarde de euro, desi este o suma importanta, ea nu reprezinta decat 1% din veniturile generate anual de economiile U.E Bugetul este prevazut pe termen lung, acesta se stabileste anula prin maxime prin care U.E le poate cheltui in diferite domenii de politica, intr-o anumita perioada estimata la 7 ani, iar punerea lor in comun, a resurselor, reprezinta o solutie mai buna pentru Europa. Este vorba printre altele de imbunatatirea legaturilor de transport, de energie, comunicatie intre tarile Uniuii Europene, inclsiv de protectia mediului, cresterea economiei a U.E, toate acestea duc la cresterea economica a Uniunii Europene.
Total votes: 9
Peer vote

Bugetul UE reprezintă partea la care contribuie fiecare stat în parte. Acesta, deși constituie miliarde de euro, reprezintă numai 1% din veniturile anuale economice per țară. El este prevăzut pe termen lung și este folosit în diferite domenii de interes, in fiecare an. Asemenea unui cadru familial, bugetul UE ajută țările membre să se dezvolte, astfel încât să existe o conexiune ușoară între ele.
Total votes: 7
Peer vote

Pentru a ne da seama care este natura bugetului UE trebuie sa analizam resursele proprii ale Uniunii Europene. Cea mai importanta resursa proprie a UE este data de contributiile nationale ale statelor membre, care insumeaza o proportie de 70 % din bugetul UE. Aceste contributii ale statelor membre au in mod evident o natura proportionala, ele fiind platite in functie de bugetul national al fiecarui stat in parte. Asadar, am putea spune ca in proportie de 70%, bugetul Uniunii Europene este unul proportional. O alta resursa proprie importanta a Uniunii este reprezentata de impozitul pe consum - TVA - care este o sursa de finantare cu tendinte regresive. Uniunea Europeana a dezvoltat insa mecanisme de plafonare a acestei resurse. Cea de-a treia categorie este cea a resurselor traditionale ale UE, si anume impozitele pe importuri.
Total votes: 5
Peer vote

Consider că pot fi luate în considerare mai multe variante, și anume: bugetul UE poate fi considerat proporțional, din anumite puncte de vedere, sau progresiv din altele. Bugetul UE este finanțat în mare parte din resurse proprii tradiționale. Acestea sunt reprezentate de taxe impuse asupra importurilor de produse provenite dintr-un stat din afara Uniunii Europene, aducând o contribuție de aproximativ 12 % la veniturile totale. O altă resursă este resursă este bazată pe taxa pe valoarea adăugată (TVA), aceasta fiind o rată fixă aplicată veniturilor din TVA-ul fiecărui stat membru. Resursele bazate pe TVA reprezintă 11 % din veniturile totale. Resursa cea mai importantă, care contribuie cu aproximativ 76% la bugetul UE este considerată resursa bazată pe venitul național brut al fiecărui stat membru. Din acest punct de vedere, bugetul UE poate fi considerat proporțional, deoarece procentul este același pentru fiecare stat, iar cu cât bugetul lor crește, cu atât crește și bugetul UE. Acest mod de finanțare a bugetului constituie un amplu subiect de discuție, deoarece procentul este același pentru fiecare stat, PIB-ul acestora diferă enorm, fiind imposibil de comparat suma cu care contribuie Malta cu suma cu care contribuie Germania. În acest sens, în secolul trecut s-a stabilit ca Marea Britanie să aibă un procent mai scăzut, deoarece a avut nemulțumiri legate de redistribuirea bugetului (avea printre cele mai mari contribuții, iar cea mai mare parte a bugetului era redistribuită politicii agricole, politică din care Marea Britanie nu prea beneficia din cauza climei nefavorabile). O altă sursă care a apărut mai recent o reprezintă amenzile acordate marilor companii, această sursă având un caracter progresiv. Bugetul primește și alte venituri, precum impozitele pe salarii plătite de către personalul Uniunii Europene însă, aceste venituri le-aș numi circulare deoarece, de unde vin acești bani, tot acolo se duc. O altă contribuție e reprezentată de cea din partea țărilor din afara Uniunii Europene pentru anumite programe ale Uniunii Europene. Aceste resurse diverse constituie aproximativ 1 % din buget. După părerea mea, bugetul UE e proporțional cu cel al statelor membre, care contribuie la buget cu sume aproximativ proporționale cu prosperitatea lor economică. Dar, personal, aș numi bugetul UE ca fiind circular, deoarece, indiferent de cât de mare e, acesta e redistribuit în întregime prin diferitele politici care, ulterior, cresc PIB-ul statelor și aduc tot la bugeult UE banii.
Total votes: 15
Peer vote

Bugetul UE contribuie la obținerea de rezultate care contează pentru cetățenii europeni. Atunci când își pun în comun resursele la nivel european, statele membre pot obține rezultate mai bune decât cele pe care le-ar obține acționând singure. Alături de bugetele naționale și de o paletă largă de instrumente legislative și de reglementare, bugetul UE sprijină obiectivele comune și contribuie la abordarea provocărilor comune. Ritmul lent de creștere a productivității și a investițiilor, schimbările demografice și alte provocări pe termen lung precum migrația, schimbările climatice, apărarea, securitatea cibernetică și terorismul sunt domenii în care este necesar ca bugetul UE să joace un rol important. Uniunea Europeană se bazează pe finanțarea din „resurse proprii”. Resursele proprii se referă la contribuțiile din partea statelor membre, bazate pe nivelul veniturilor lor, acționând asupra ratei impozitului, măsurat cu ajutorul Venitului Național Brut (VNB), contribuțiile bazate pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) și taxele vamale percepute la frontierele externe ale Uniunii. Aproximativ 80 % din bugetul UE este finanțat din contribuțiile naționale bazate pe VNB (Venitul Național Brut) și pe TVA. Contribuțiile bazate pe VNB sunt considerate echitabile, întrucât reflectă în mod adecvat capacitatea de plată relativă a statelor membre. Veniturile vamale sunt considerate o resursă proprie autentică deoarece sunt venituri generate ca urmare a politicii comerciale comune, care alimentează bugetul UE. Din această perspectivă a impunerii fiecărui stat a propriile praguri de a realiza bugetul UE, se individualizează latura proporțională a bugetului UE, întrucât cu cât crește bugetul fiecărui stat, cu atât crește și bugetul UE. Date fiind presiunile considerabile asupra bugetelor naționale din multe state membre, bugetul UE și, mai ales, politica de coeziune au devenit, începând din 2008, o sursă majoră de investiții stabile și favorabile creșterii. În unele state membre, acestea s-au dovedit a fi chiar principala sursă de investiții. Fondul european pentru investiții strategice a jucat, de asemenea, un rol important în catalizarea investițiilor private în întreaga Europă. Acest lucru a demonstrat că bugetul UE poate răspunde rapid la noile provocări, cu efecte pozitive asupra cetățenilor europeni.
Total votes: 17
Peer vote

Bugetul UE este finanţat din surse care includ un procent din venitul naţional brut al fiecărui stat membru. Acest buget este orientat către domenii foarte diferite, cum ar fi creşterea nivelului de trai în regiunile mai sărace sau garantarea siguranţei alimentare. La aproximativ 137 de miliarde de euro (cifra 2017), bugetul UE este de fapt mai mic decât bugetele Austriei sau Belgiei. Aceasta este o mică parte (2%) din bugetele naționale combinate ale tuturor celor 28 de țări ale UE (7,022 miliarde de euro). Bugetul UE finanțează activități diverse, de la dezvoltarea zonelor rurale și conservarea mediului, până la promovarea drepturilor omului și protecția frontierelor externe. Dimensiunea bugetului și modul în care este alocat acesta sunt stabilite de Comisie, Consiliu și Parlament. Responsabilitatea privind cheltuielile îi revine însă Comisiei. Țările UE și Comisia își împart responsabilitatea pentru aproximativ 80 % din buget. În prezent, cea mai mare parte a resurselor bugetare este orientată către stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor economice dintre diferitele regiuni ale UE. Bugetul UE este modest prin comparație cu dimensiunea economiei europene și cu bugetele naționale. Cu toate acestea, bugetul UE poate avea un impact semnificativ în viețile cetățenilor și ale întreprinderilor – cu condiția de a se investi în domeniile în care Uniunea poate avea un impact mai mare decât au cheltuielile publice la nivel național, domenii în care poate aduce o reală valoare adăugată europeană. Printre exemple se pot cita proiectele de cercetare care reunesc cei mai buni cercetători din Europa, infrastructuri sau proiecte de anvergură menite să asigure reușita transformării digitale sau dotarea Uniunii cu instrumentele de care are nevoie pentru a-și proteja și apăra cetățenii. Acest lucru este indispensabil în lumea actuală aflată în schimbare rapidă, în care Europa se confruntă cu provocări demografice, cu instabilitatea în vecinătatea sa și cu multe alte chestiuni presante care transcend granițele naționale.
Total votes: 17
Peer vote

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene constituie împreună autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care stabilește, în fiecare an, cheltuielile și veniturile acesteia. Procedura de examinare și apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârșitul lunii decembrie a fiecărui an premergător anului pentru care se stabilește bugetul. Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în Cadrul financiar multianual denumirea nouă pentru „perspectivele financiare multianuale”. Comisia Europeană pregătește un proiect preliminar de buget, pe care îl transmite Consiliului Uniunii Europene. Pe baza acestuia, Consiliul Uniunii Europene întocmește un proiect de buget, pe care îl transmite Parlamentului European pentru o primă lectură.Uniunea Europeană are „resurse proprii” pentru a-și finanța cheltuielile. Din punct de vedere juridic, aceste resurse aparțin Uniunii. Statele membre le colectează în numele Uniunii Europene și le transferă în bugetul Uniunii Europene. Resursele proprii se împart în trei categorii. Resurse proprii tradiționale (RPT) acestea sunt formate în principal din taxe impuse asupra importurilor de produse provenite dintr-un stat din afara Uniunii Europene. Ele contribuie cu aproximativ 12 % la veniturile totale. Resursa bazată pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă o rată fixă aplicată veniturilor din TVA-ul armonizat ale fiecărui stat membru. Resursele bazate pe TVA reprezintă 11 % din veniturile totale. Resursa bazată pe venitul național brut (VNB) este o rată procentuală fixă aplicată VNB-ului fiecărui stat membru. Deși este o categorie neuniformă, aceasta a devenit cea mai mare sursă de venituri, contribuind în prezent cu 76 % din veniturile totale. Bugetul primește și alte venituri, precum impozitele pe salarii plătite de către personalul Uniunii Europene, contribuțiile din partea țărilor din afara Uniunii Europene pentru anumite programe ale Uniunii Europene și amenzile plătite de către întreprinderile care încalcă normele de concurență sau alte legi. Aceste resurse diverse constituie aproximativ 1 % din buget.
Total votes: 14
Peer vote

Sunt de părere că, bugetul Uniunii Europene cuprinde atât elemente proporționale dintr-un anumit punct de vedere cât și progesive din altul. Bugetul Uniunii Europene este actul care stabilește în fiecare an finanţarea ansamblului activităţilor şi intervenţiilor Uniunii, reprezentând, prin modalitatea de alocare a resurselor, priorităţile politicilor comunitare şi orientările politice. În pregătirea şi realizarea bugetului UE se ţine cont de principiile bugetare clasice: unitatea, anualitatea, echilibrul, universalitatea, specializarea, precum şi de principiul unităţii de cont, bugetul fiind elaborat şi executat în moneda euro, principiul transparenţei şi cel al gestionării financiare eficiente. Bugetul UE a cunoscut o evoluție importantă, de la un nivel iniţial foarte redus, de aproximativ 80 de milioane de euro, acoperind doar cheltuielile administrative ale Comunităţii Economice Europene, până la un nivel actual de 137 miliarde euro în anul 2017. Politicile UE au cunoscut schimbări mari în cursul ultimelor decade, iar bugetul a încercat atât să promoveze, cât şi să reflecte această evoluţie. Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare dată, schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene. Acesta a trecut de la o programare anuală la cea multianuală (de şapte ani), fiind generat conceptul de „Perspectivă Financiară Multianuală” sau „Cadrul Financiar Multianual”. În acest fel, s-a evidențiat distincţia între bugetele anuale şi modul de legare al acestora în perspectivă, pentru a fi îndeplinite obiectivele politicilor comune ale Uniunii. Deşi nu a eliminat procedura bugetarî anuală, apariţia Perspectivelor Financiare a redus considerabil compararea anuală pentru nivelul cheltuielilor şi a destinaţiilor acestora, dintre Comisia Europeană şi Statele Membre, limitele generale ale bugetelor anuale totale ale următorilor ani, plafonul maxim, rata de creştere, veniturile şi cheltuielile pe capitole fiind dezbătute odată la şapte ani. Veniturile bugetului general al UE sunt, în prezent, divizate în două categorii: resurse proprii şi alte venituri. În mod normal resursele proprii asigură cea mai mare parte din veniturile bugetare, în timp ce alte venituri nu depăşesc, de regulă, 3% din total. Sistemul actual al resurselor proprii ale bugetului UE este constituit din trei piloni: resursele proprii tradiţionale, resursa bazată pe TVA şi resursa bazată pe venitul naţional brut. Resursele proprii tradiţionale reprezintă impozite datorate bugetului Uniunii care îmbracă forma taxelor vamale asupra unor bunuri importate în Uniunea Europeană. Acestea ssunt alcătuite din: prelevări asupra produselor agricole, accize pe zahăr şi taxe vamale de import.. Resursa bazată pe TVA nu reprezintă o luare fiscală propriu-zisă, fiind un procent din TVA-ul colectat în fiecare stat membru. Aceasta reprezintă o contribuţie din partea fiecărui stat membru, calculată în funcţie de o bază stabilită în mod unitar asupra căreia se aplică o cotă uniformă. În prezent, cota uniformă de impunere se situează la nivelul de 0,3% pentru toate statele, cu excepţia Austriei (0,225%), Germaniei (0,15%), Olandei (0,1%) şi Suediei (0,1%) care beneficiază de aceste cote reduse doar pentru perioada 2007-2013 Resursa bazată pe venitul naţional brut, reprezintă contribuţii directe ale statelor membre din bugetul public naţional al acestora. Rolul acesteia este de a echilibra bugetul Uniunii Europene, fiind introdusă pentru situaţia în care veniturile din cele trei resurse nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile. Consiliul European de la Fontainebleau din 1984 a hotărât ca orice stat membru a cărui contribuţie bugetară depașește limita normală în raport cu prosperitatea sa relativă poate beneficia de un mecanism de corecţie la momentul oportun, au fost introduse mai multe corecţii permanente sau temporare la nivelul veniturilor. Cea mai importantă este corecţia în favoarea Marii Britanii, introdusă cu scopul de a reduce dezechilibrul existent între contribuţiile acestui stat şi fracţiunea relativ modestă din cheltuielile bugetului UE de care beneficia. Modalitatea iniţială de calcul a corecţiei se baza pe diferenţa dintre ponderea bazei de calcul pentru TVA a Marii Britanii în totalul bazei de calcul a TVA şi ponderea cheltuielilor efectuate din bugetul comunitar în favoarea acesteia. Finanţarea acestei corecţii se realizează de către restul statelor membre în funcţie de ponderea venitului naţional brut al fiecărui stat în venitul naţional brut al Uniunii Europene. Germania, afirmând calitatea de principal contribuabil la bugetul comunitar, a solicitat o reducere a propriei contribuţii destinate finanţării corecţiei în favoarea Marii Britanii, şi, încă din 1985, aceasta a fost redusă la două treimi din valoarea rezultată în urma calculelor. Începând din anul 2002, aceasta a fost limitată la un sfert din valoarea normală şi a fost extinsă şi pentru Olanda, Austria şi Suedia, ca răspuns la solicitarea acestor state de a beneficia de un tratament mai favorabil, ţinând cont de contribuţiile importante efectuate la bugetul comunitar. Ca urmare a acestor reduceri a contribuţiilor, restul statelor membre au fost puse în situaţia de a finanţa o parte mai mare din corecţia în favoarea Marii Britanii. Putem aprecia acest aspect ca fiind inechitabil, în special pentru noile state membre, care trebuie să suporte contribuţii mai mari în rapot cu puterea economică a acestora. Alături de aceste surse majore de venit, bugetul Uniunii mai este alimentat şi de alte resurse, precum: prelevări din salariile angajaţiilor UE, dobânzi, venituri din activitatea unor instituţii UE sau surplusurile bugetare din anii precedenţi. Putem spune că bugeltul Uninii Europene este proporțional atunci când vorbim despre resursa bazată pe TVA care este aceeași pentru fiecare stat membru iar progesiv dacă dăm exemplul noilor amenzi introduse către marile companii.
Total votes: 12
Peer vote

Trebuie spus de la bun început că bugetul UE este de 40% mai mic decât al celor naționale, deoarece are impus un plafon de 1,20% din totalul VNB ale tuturor statelor membre. Pentru a răspunde la intrebare, inițial, trebuie analizate resursele proprii. În acest sens, este alcătuit, pe de o parte, din resursele proprii tradiționale care provin din taxe vamale și tarife pentru zahar. Taxele pe import sunt colectate de autoritățile naționale la vamă, dar sunt trimise către UE, după ce își păstrează un comision de 20%. Aceste resurse proprii tradiționale, reprezentau în 2016, 14% din buget. Cea de a doua resursă proprie este bazată pe TVA, care la baza a fost o sursă de finanțare regresivă, întrucât unele state consumau mai mult decât altele. Astfel, pentru a reduce caracterul regresiv al TVA-ului, s-a impus o rată uniformă de 0,3% din baza TVA-ului fiecărui stat; bază impozabilă care era plafonată, de asemenea, la 50% din VNB ul fiecărui stat. De asemenea, tot pentru a reduce caracterul regresiv al impozitului pe consum, s-au format mecanisme de corecție. Totuși, unele state, precum Germania, Olanda, Suedia se bucură de o cotă redusă de 0,15%. Aceste resurse reprezentau în 2016, 10,9%. Cea mai importantă resursă proprie, de natură proporțională este asigurată în fucție de bugetul național. Astfel, această resursă bazată pe VNB este o rată uniformă aplicată statelor membre, dar care este flexibilă în fucție de cât este nevoie în fiecare an. Aceste resurse contribuiau în 2016, cu 65,4%. În ultimul rând, alte venituri din impozitele pe salariile plătite funcționarilor UE sau din amenzi. Astfel, s-a observat că amenzile au un caracter progresiv. Aceste resurse formează 9,7% din buget. În concluzie, fiindcă cea mai importantă resursă care alcătuiește bugetul UE este proporțională, acesta este proporțional, însă se poate afirma din cauza resurselor bazate pe TVA, că este și ușor regresiv.
Total votes: 15
Peer vote

"De asemenea, tot pentru a reduce caracterul regresiv al impozitului pe consum, s-au format mecanisme de corecție. Totuși, unele state, precum Germania, Olanda, Suedia se bucură de o cotă redusă de 0,15%." Din pacate este invers. Aceste tari sunt mai bogate decat medie, si li-se aplica o rata redusa, ceea ce este foarte regresiv.
Total votes: 0
Peer vote