What is the purpose of EU citizenship?

Eliminating barriers to the mobility of workers, tourists and shoppers in order to realise the single market.
95% (105 votes)
Buying support for the EU single market in poor member states by allowing their peoples to move to more advanced welfare states.
5% (5 votes)
Total votes: 110

Comments

Introducerea cetățeniei europene a prins contur din dorința de a spori sentimentul de identificare și apartenență la Uniunea Europeana al cetățenilor statelor membre, instituindu-se astfel o identitate care depășește granițele drepturilor naționale. Fiind cel ce reglementează cetățenia UE, Tratatul privind funcționarea UE, stipulează o serie de drepturi importante, libera circulație fiind cel mai des uzitată dintre libertăți. Deși este un subiect intens dezbătut și controversat, fiind înregistrate procente scăzute ale nivelului de informare al cetățenilor cu privire la drepturile lor (în 2016, 4/10 cetățeni se simțeau informați cu privire la drepturile lor, 6/10 aproape sau deloc informați, iar abia 3/10 au declarat că știu ce să facă dacă le sunt încălcate drepturile), drepturile cetățeniei europene sunt menite să elimine discriminarea dintre naționalități, consolidând mobilitatea muncitorilor, a turiștilor, destinația finală fiind crearea pieței unice. Este adevărat că cetățenia europeană atrage și critici, mai ales în ceea ce privește emigrarea către un alt stat membru al UE, acest drept fiind atât un drept politic, cât și unul social. Accesul la drepturi sociale peste granițe poate fi interpretat drept o amenințare de către cetățenii țărilor gazdă, însă limitarea acestor libertăți ar submina conceptul de cetățenie. Legislația UE prevede garanții pentru a proteja statele membre gazdă de sarcini financiare nerezonabile; migranții trebuie să fie activi economic pentru a beneficia de servicii de asistență personală (alocații, asigurare medicală etc). Libera circulație reprezintă un proces colectiv ce implică beneficii comune și reciproce atât pentru țările mai puțin dezvoltate, cât și pentru cele dezvoltate, mai ales pe piața muncii.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 27
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Cetățenia Uniunii Europene a fost introdusă de Tratatul de la Maastricht (semnat în 1992, intrat în vigoare din 1993). Istoric vorbind, principalele avantaje de a fi un cetățean al unui stat UE a fost dreptul la liberă circulație între statele membre. Totuși, odată cu crearea cetățeniei europene, au luat ființă și anumite drepturi politice. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că cetățenii să fie „reprezentați direct la nivelul Uniunii, în Parlamentul European” și de „a participa la viața democratică a Uniunii”.Cu toate acestea,cetățenii Uniunii, sunt liberi să comercializeze și să transporte bunuri, servicii și capitaluri prin granițele UE, fără restricții privind mișcările de capital și taxe.Astfel scopul cetățeniei are în vedere eliminarea barierelor liberei circulații și realizarea unei piețe comune ceea ce este în avantajul tuturor statelor membre,în special pentru statele slab dezvoltate, dar și pentru cele dezvoltate facilitându-se astfel piața muncii.În acest sens cetățenii UE se pot stabili în oricare dintre statele membre ale Uniunii, atât timp cât îndeplinesc anumite condiții în funcție de activitatea pe care doresc să o desfășoare.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Toți cetățenii unei țări membre a Uniunii Europene sunt, automat, și cetățeni ai UE. Iar acest statut de cetățean al UE conferă si o serie de drepturi și responsabilități suplimentare importante printre care avem dreptul de a locui și de a circula liber pe teritoriul UE, deci cetatenii beneficiind astfel de o mai mare libertate. Pe langa aceste beneficii evidente oferite de aceasta cetatenie consider ca aceasta cetatenie apropie popoarele din interiorul UE, unindu-le prin cultura si valori comune europene.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Tratatul de la Maastricht a introdus pentru prima dată conceptul juridic de cetățenie europeană, dar ulterior, a fost dezvoltat și de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii. Pentru că era necesară implicarea directă a cetățenilor în viața economică europeană, s-a format și un statut al cetățeanului european, care recunoștea o serie de drepturi supranaționale de care se puteau bucura indiferent de statul membru din care proveneau. Legătura dintre piața unică și politica socială a fost recunoscută parțial, când politica socială a fost abordată în scopul reducerii restricțiilor asupra mobilizării forței de muncă. Astfel, art. 42 TCE prevedea efectele directe ale liberei circulație a lucrătorilor în materie de politică socială, printre care oferirea de avantaje sociale, ca accesul la asistență medicală, îndemnizații pentru șomeri, acces la educație. Trebuie spus că, CEJ acționează ca o poliție a pieței, ca o mână vizibilă. Art. 39 TUE preciza deja că libera circulație implica eliminarea oricăror discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă. Astfel, crearea statutului de cetățean european a avut o mare influență asupra liberei circulației a lucrătorilor, iar suprapunerea dintre cele două categorii de lucrători și cetățeni se reflectă în directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere. Așadar, art. 8 al TUE precizează 5 categorii de drepturi supranaționale: 1)dreptul la liberă circulație care implică și dreptul la sejur ca turist, dreptul la stabilire, ca rezident în oricare din țările membre, dar și dreptul la muncă și studiu. De aici reies și o serie de avataje atât pentru țările gazdă, cât și pentru statele de proveniență, căci este stimulat turismul și astfel țările beneficiază de pe urma veniturilor lăsate, de altfel, statele gazdă beneficiază de forță de muncă ieftină și de export de creiere, cu toate acestea, efectele se resimt și asupra statelor de origine, deoarece sunt beneficiari indirecți ai banilor pe care cetățenii îi trimit familiei de acasa. 2) dreptul de a alege și de a fi ales în alegerile locale și în PE, 3) dreptul de petiție în fața PE, 4) dreptul de a te adresa Ombudsman-ului și 5) dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terț de protecție diplomatică din partea unui alt stat membru UE, dacă propria țară nu are reprezentața consulară. Așadar, cetățenia europeană, s-a dovedit a fi un mijloc între statele membre pentru a elimina descriminarea și a realiza piața unică.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Cetățenia Uniunii Europene a fost consacrată în articolul 17 al Tratatului de la Maastricht și vine ca o completare a cetățeniei naționale pentru care se și deosebește de aceasta prin faptul că drepturile pe care le conferă cetățenilor nu sunt însoțite de datorii. În spiritul libertăţii de circulaţie a persoanelor, conceptul de cetățenie europeană conferă persoanelor o serie de drepturi esențiale printre care se enumeră: dreptul de şedere pe teritoriul statelor membre , dreptul de vot la alegerile Parlamenului European și la alegerile municipale în statul membru de reședință ( alegând Parlamentul European prin sufragiu direct, cetăţenii Uniunii Europene îşi exercită unul dintre drepturile esenţiale ale Uniunii Europene, şi anume participarea democratică la procesul de decizie politică în Europa), dreptul de a primi, pe teritoriul unei ţări terţe (care nu aparţine Uniunii Europene), protecţie diplomatică sau consulară din partea autorităţilor unui alt stat membru, dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European şi dreptul de a face apel la Ombudsmanul desemnat de Parlamentul European pentru a analiza anumite cazuri. Pe lângă acest set de drepturi fundamentale, cetățenii Uniunii Europene care primesc resedință într-un alt stat membru al Uniuniii Europene beneficiază de drepturi sociale printre care se enumeră:mediul de lucru, libera circulație a lucrătorilor,sănătate publică,li se asigură îngrijiri medicale, beneficiază de remunerări în cazul în care sunt angajați și chiar programe educaționale pentru a urma cicluri de studii. Mai mult, se poate afirma că prin exercitarea dreptului de vot, cetățenii Uniunii Europene participă la procesul de decizie democratic pentru care aleg reprezentanți care în cele din urmă le reprezinte interésele și nevoile
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Cetățenia Uniunii Europene (UE) este acordată cetățenilor din statele membre ale Uniunii Europene . Aceasta a fost acordata cetățenilor statelor membre prin Tratatul de la Maastricht din 1992 , odată cu dobândirea identității juridice proprii a Comunității Europene. Cetățenia UE oferă drepturi, libertăți și protecție juridică tuturor cetățenilor săi, cum ar fi: dreptul la libera circulație, ocuparea forței de muncă în întreaga UE . Cetățenii UE sunt, de asemenea, liberi să comercializeze și să transporte bunuri, servicii și capitaluri prin granițele UE, ca și pe o piață națională, fără restricții privind mișcările de capital și taxe. Cetățenii au, de asemenea, dreptul de a vota și de a candida în alegerile locale din țara în care locuiesc, alegerile europene și inițiativa cetățenilor europeni, etc. Asadar, cetatenia UE oferă beneficii tangibile pentru oameni și reprezintă un motor pentru construirea unei economii europene mai puternice și mai echitabile. Permițând oamenilor, bunurilor, serviciilor și capitalului să se deplaseze mai liber, deschide noi oportunități pentru cetățeni, lucrători, întreprinderi și consumatori, creând locurile de muncă și creșterea pe care Europa o are atât de urgent = piata unica.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Cetatenia Europeana este o provocare pentru teoria şi practica cetăţeniei.Ea vizează o cetăţenie postnaţională care pentru prima dată se referă la un set de valori şi instituţii, in locul apartenenţei obligatorii la un teritoriu, la o cultură şi un stat naţional. Ea işi propune să construiască o comunitate politică transteritorială şi să facă din Uniune un spaţiu public comunitar. Cetatenia europeana se referă la statutul juridic al cetăţenilor ţărilor membre ale Uniunii Europene. Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht şi dezvoltat de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi supranationale. Mai exact, noul art. 17 al Tratatului de constituire a Comunităţii Europene (fostul art. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipulează că este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană care beneficiază in prealabil de naţionalitatea unuia din statele membre. Acest statut supranaţional vine in completarea cetăţeniei naţionale prin exercitarea unui număr restrans de drepturi pe teritoriul altui stat membru decat propria ţară. Cetățenia Uniunii, care completează cetățenia națională, dar nu o înlocuiește, se compune dintr-un ansamblu de drepturi și de îndatoriri care se adaugă drepturilor și îndatoririlor legate de cetățenia unui stat membru. Toți cetățenii unei țări membre a Uniunii Europene sunt, automat, și cetățeni ai UE. Statutul de cetățean al UE conferă o serie de drepturi și responsabilități suplimentare importante(Dreptul de a locui și de a circula liber în UE, Dreptul de a participa la viața politică a UE,Dreptul de a înainta petiții și plângeri, Dreptul la protecție consulara).
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Intrebarea despre scopul cetateniei UE si alternativele propuse incearca sa raspunzi daca scopul cetateniei UE este unul economic sau social, daca este cresterea eficentei economice a pietei unice sau o redistribuire mai echitabila a beneficiilor si costurilor pietei unice.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 2
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Legislația UE creează un număr de drepturi individuale aplicabile în mod direct în instanțele naționale, atât la nivel orizontal (între persoane), cât și la nivel vertical (între individ și stat). Inspirată de libertatea de circulație a persoanelor, înscrisă în tratate, introducerea unei forme de cetățenie europeană însoțită de drepturi și îndatoriri definite în mod precis a fost avută în vedere încă din anii 1960. Ca urmare a lucrărilor pregătitoare realizate de la mijlocul anilor 1970, TUE, adoptat la Maastricht în 1992, menționează ca obiectiv al Uniunii Europene „consolidarea protecției drepturilor și intereselor resortisanților (statelor membre) prin instituirea unei cetățenii a Uniunii Europene. O parte nouă (fostele articole 17-22) din Tratatul CE este consacrată acestei cetățenii. La fel ca și cetățenia națională, cetățenia Uniunii Europene desemnează un raport între cetățean și Uniunea Europeană, caracterizat prin drepturi, îndatoriri și participare politică. Acest raport are scopul de a permite estomparea decalajului tot mai mare generat de faptul că acțiunea UE are un impact din ce în ce mai mare asupra cetățenilor săi, în timp ce exercitarea drepturilor (fundamentale) și îndeplinirea îndatoririlor, precum și participarea la procesele democratice au loc aproape exclusiv la nivel național. Articolul 15 alineatul (3) din TFUE acordă oricărei persoane fizice sau juridice dintr-un stat membru dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii. Articolul 16 din TFUE consacră dreptul la protecția datelor cu caracter personal (4.2.8). Articolul 2 din TUE prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.” Articolul 7 din TUE reia o dispoziție deja existentă în cadrul precedentului Tratat de la Nisa, instituind atât un mecanism de prevenire atunci când există „un risc clar de încălcare gravă” de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE, cât și un mecanism de sancționare în caz de constatare a „unei încălcări grave și persistente” ale acelorași valori de către un stat membru. În primă instanță, Comisia cere Consiliului European ca, hotărând în unanimitate, să constate existența unui astfel de risc [articolul 7 alineatul (2)]. Aceasta declanșează o procedură care poate conduce la pierderea de către statul membru respectiv a dreptului de vot în Consiliu. Acest mecanism a fost inițiat pentru prima dată în 2017 împotriva Poloniei din cauza reformei Curții Supreme din această țară. În plus, trebuie să existe o protecție mai solidă a drepturilor și a intereselor resortisanților statelor membre/cetățenilor UE în relațiile Uniunii cu restul lumii [articolul 3 alineatul (5) din TUE].
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Cetățenia europeană este o încercare a UE de a realiza o uniune socială, prin care să se promoveze ideea de multiculturalism prin unitate. Pe lângă încercarile ce vizează uniunea de natură economică sau politică și reprezintă un efort de uniformizare a continentului european. Acest nou tip de cetățenie, supranațional, a intrat în vigoare în 1992, odată cu Tratatul de la Maastricht și este oferit cetățenilor statelor membre a Uniunii. Aceasta se vrea a fi o completare adusă cetățeniei naționale și vine împreună cu un set de drepturi și obligații ce sunt impuse celor care beneficiază de aceasta, astfel avem: drept de vot în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, drept de ședere în cadrul statelor membre a Uniunii Europene sau dreptul de a primi protecție diplomatică sau consulară pe teritoriul unui alt stat component al Uniunii Europene. Nu în ultimul rând, cetățenia europeană și drepturile și obligațiile care vin odată cu aceasta ar trebui sa fie mai puternic promovate în cadrul statelor membre, pentru ca fiecare cetățean care beneficiază de acest privilegiu, să poată fi conștient de avantajele acesteia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 27
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote